Monarhia rosie si monarhia alba

Nota: am sa numesc spre a se distinge, ca:
- monarhia alba: monarhia cea despre care stim din istorie ca a avut existenta in Romania inainte de 1947.
- monarhia rosie: monarhia instaurata de ceausescu ("La o ședință de deschidere a Marii Adunări Naționale, Ceaușescu a apărut purtând sceptrul prezidențial, similar cu cele folosite de monarhi" - sursa wikipedia) dar tinuta mascat sub eticheta "presedinte" (presedinte insa, "ales" pe viata).

Daca televiziunile ar avea spectatori precum le sunt eu, dadeau faliment de multa vreme si se apucau de activitati care sa nu fi fost atat de straine principiilor "eficientei".
Cu toate astea azi, intamplarea m-a pus in cateva randuri, fata in fata cu te miri ce crampeie de secvente, si mi-a fost destul pentru a mi se re-certifica neloiala lupta pe care o da monarhia alba cu . . . "fortele retrograde" ale Societatii spre a-si recapata o pozitie pierduta prin 1947.
Ceea ce vreau sa spun acum, aici, pe scurt (si mai pe larg, cat de curand) este aceea ca si eu (ca orice alt om) m-am nascut, intr-un punct geografic, la o anumita ora si data, fara sa fi hotarat eu asta ci bunul Dumnezeu, iar eu intre mine si Dumnezeu nu am nevoie de (si nu admit) interpusi, pe nici o linie.

Nu stiu (si nici nu sunt curios) de ce monarhia alba a pierdut atunci tronul in favoarea celor ce prin politica lor au dus, mai tarziu, la aparitia monarhiei rosii.
Nu-mi plac nedreptatile si nu contest dreptul celor care au fost nedreptatiti, despuiati de drepturi si libertati ce li se cuveneau, de a-si cere democratic drepturile (utilizand toate parghiile pe care Democratia le asigura pentru a fi utilizata "forta argumentului") dar din cele ce a razbatut pana la mine in astia 25 - 26 de ani scursi de la Revolutia romana si pana azi, mie imi e mai mult decat clar, aceea ca "monarhia alba" (si ai sa-i partizani) a jucat (si joaca) la fel de murdar (probabil sub deviza "Scopul scuza mijloacele") ca si "monarhia rosie".

Stiu doar ca prin ceea ce am trait fiecare din noi cei existenti atunci, am condus incet - incet la spargerea buboiului, la inlaturarea dictaturii si la insamantarea si in pamant romanesc a ceea ce Isus incerca sa propovaduiasca acum 2015

Pai, cum zisei, daca ma nasteam (precum vreun animal domestic), in ograda vreunui gospodar, nu stiu sa spun cum as fi reactionat in Viata, dar daca m-am nascut pe un teren care apartinea (cel putin in teoria juridica a vremii) tuturor cetatenilor romani existenti la acea vreme, apai asta nu-i vina mea si am mai spus-o (si o mai repet si aici) ca eu, cu mana mea, nu imi vand statutul de "om liber", iar acest statut nu imi poate fi luat decat prin incalcare, deci printr-o metoda nula din punct de vedere juridic.

Mie imi este clar ca atat Elena Udrea cat si Traian Basescu, gandesc ca si mine, si ca, "doar" simplul fapt ca au acest tip de gandire (specifica persoanelor cu statut de "om liber") ii aseaza de partea cealalta a mesei (masa, ca de sah) decat acea de partea careia sunt "monarhistii" astia fuzionati deja (albii cu rosii) intr-o masa autarhica dn 17 noiembrie 2014.

Pentru aceasta "noua dictatura" (cea pontiohanista) simularea democratiei este "mod de viata", este "ratiune de a fi".
Imi pare rau pentru eventuali prieteni pe care ii dezamagesc ale mele cuvinte dar, mie nu mi-a placut domnul Coposu, si nu am vazut in el decat un Iliescu de semn schimbat.
Asa cum inca de atunci am spus ca suntem martori ai unei batalii in care unii se revendica monarhismului pre 1947, altii monarhismului post 1974 si doar un firav esantion (8 - 10% la acea vreme dar si azi) aspira la "oranduirea sociala democratica".

Iata ca azi (27 aprilie 2014) avem si (negru pe alb) declaratia unuia dintre cele doua capete (dl ponta) ale persoanei bicefale denumite de mine "pontiohanis", decalaratie care vine si confirma ca Elena Udrea nu este un arestat pe probleme juridice cat un surghiunit politic.

De ce, un "Partid Democrat Obiectivist"?

De ce un "Partid Democrat Obiectivist"?
Pai, din aceea ca, din punct de vedere politic, am gasit cea mai mare suprapunere (procentual vorbind) intre "harta argumentatiei politice personale" si vreo alta "harta a argumentatiei politice a altei persoane" (pornind compararea cu alte "sabloane" din chiar ziua de 22 decembrie 1989), printre cei ce efectiv s-au aflat in preajma "carmei" (a "mansei", a "volanului") la acel moment, cu Petre Roman.

Ca o paranteza:
Imi aduc aminte cum, copil fiind o ajutam pe maica-mea sa isi confectioneze "sabloane", copiind pe hartie translucida (cred ca se numea "hartie calc"), si cum se verifica (suprapunand o hartie peste o alta hartie) pastrarea identitatii prototipului.
Daca prin aceasta "suprapunere politica" as fi gasit vreun alt "desen" cu care "sablonul" meu sa se identifice, sa concorde, putin m-ar fi interesat (ma intereseaza sau m-ar interesa) cine e . . . purtatorul lui.
Dar, asta este ceea ce am gasit, si nu am motive sa ma rusinez ca asa sunt si ca Petre Roman mi-a intrunit vreo 40% din ceea ce cautam eu, dar 40% desi pare putin, este cu mult mai mult decat al vreunui alt "subiect analizat" clasat pe locurile urmatoare (doi, trei, etc) intr-un imaginar clasament politic.
Persoanele se regasesc (atunci cand cauta sa se identifice si, la dorinta se si grupeaza), dupa tot soiul de identitati (de suprapunere a tipologiei), asa cum la orele de sport (sau prin armata) ne grupam (ne aliniam) spre exemplu, pe criteriul inaltimii fizice.
Asa cum in planul fizic nu este de mirare daca cineva care masoara 1,75 se grupeaza (pe criteriul inaltimii) cu persoane care masoara tot 1,75,  sau daca criteriile sunt pe gen (feminin sau masculin) nu este nici o mirare ca in acest caz persoanele de gen feminin se aliniaza persoanelor de gen feminin sau cele de gen masculin se aliniaza persoanelor de gen masculin, nici in politica nu ar trebui sa existe "de ce"-uri in ceea ce priveste "apartenenta politica" (mai ales ca aceasta libertate mai este consfintita si prin lege scrisa), fiind un "con-venio social" (un fapt con-venit intre oameni) si nu . . . doar asa, o vorba a oricui.
Asa ca nu ma intereseaza intrebari de genul "de ce te gasesti similar cu x si nu cu y sau cu z, pentru ca sunt intrebari la fel de absurde ca atunci cand ai intreba: "Dar de ce masori 1,75 si nu masori 1,76, 1,74 sau orice alta inaltime ?" sau cand m-ai intreba de ce cantaresc atat cat cantaresc sau de ce apartin unui gen sexual si nu altuia.
Cum se zice . . . asta sunt, asa ma cheama. Nu te obliga nimeni sa ne insotim,
Ca si ouale la sortar e(ca in acest video de mai jos), cei care sunt de "X" mearga, din partea mea (cu normalitate) la "X", cel care e "XL" mearga (cu normalitate) la "XL", iar cel care-i "XXL" mearga (cu normalitate) la "XXL" si tot asa .

Revin deci la a spune ca din 22 decembrie 1989 (de la Revolutie), de cand noi romanii sparseram zidul dictatorial ceausist, fiecare in parte manat de al sau "stiut de el, interes", eu avandu-l si eu (si afirmandu-l ca si azi, pe orice cale mi-a stat la indemana in oricare moment) pe acela de a trai intr-o oranduire sociala democratica.
Spuneam mai sus ca din 22 decembrie 1989 am pariat pe mana lui Petre Roman (pana in 2001), apoi pe mana lui Traian Basescu pana in 21 decembrie 2014 si i-am dat votul meu Elenei Udrea incepand cu primul tur al Alegerilor Prezidentiale din 2014.

Din punctul meu de vedere eu vad spectrul politic asemanator imaginii aci mai jos puse:

Deocamdata in lumea romaneasca batalia e intre a fi sau a nu fi Democratie.
Deocamdata, in lumea romaneasca, batalia se da intre "nordism" si "sudism", intre adeptii statului de tip democratic si adeptii statului de autarhic.

Deocamdata, in lumea romaneasca, adeptii cei mai pregnanti ai oranduirii democratice sunt Basescu, Udrea si cei ce se regasesc in ei, in timp ce la polul opus se afla binomul ponta-iohanis.







Pentru mai multe accesati aici